Aventuri şi prostioare

Ce să-i facem vrăjitoarei celei rele?

Eram cam în grupa mare când doamna educatoare s-a gândit să ne ducă la teatru de păpuşi. Eu nu am mai fost la aşa ceva niciodată, da niciodată-n viaţa mea… niciodată. Se juca Hansel şi Gretel, acea poveste în care doi copii dintr-o familie foarte săracă, sunt abandonați de tatăl lor, tăietor de lemne într-o pădure în care vor găsi casa de turtă dulce. Acolo o întâlnesc pe vrăjitoarea cea rea care îi închide într-o cuşcă şi îi hrănește ca să-i îngrașe, iar mai apoi să-i mânânce. Până la urmă Hansel şi Gretel o aruncă pe vrăjitoare în foc. Foarte frumos a fost! Păpuşile făcute cu multă imaginație aşa cum îi stă bine unui teatru de păpuşii, actorii foarte talentați mânuitori ai păpușilor şi deschişi publicului cu care a interacționat de multe ori în timpul spectacolului.

Ce vroiam să vă spun e de fapt este că am simţit foarte aproape toată intensitatea spectacolului şi m-am supărat foarte tare pe vrăjitoare. Îmi venea să urc eu pe scenă şi să îi salvez pe cei doi copilaşi. Ştiţi… ca ei poate să o păţească orice copil de vârsta lor şi mă includeam şi pe mine în toată această poveste. Cum nu ştiam nimic desprece va urma, stăteam cu pumnii strânşi de emoţie şi aşteptam să se întâmple o minune. Ei bine, înainte să o pună pe lopată, păpuşarul, din dorinţa de a interacţiona cu noi şi a ne cere părerea, întreabă: Copiii?! Ce să-i facem vrăjitoarei celei rele?

În acel moment ştiam că momentul meu a sosit, că voi fi eroul care va salva situaţia şi agitat am ridicat două degete şi am ţopăit de numa-numa să fiu văzut pentru a da soluţia corectă.

Spune tu copile… mi se adresă cu un zâmbet de bunăvoință pe faţă.

Să-i fucem un pumn în pijdă! exclam eu din primele rânduri, gesticulând cu pumnul şi ştergând acel zâmbet de pe faţa păpuşarului rămas pentru câteva clipe fără drept la replică.

Ştiu că nu a fost frumos să spun acele cuvinte şi am fost certat şi de doamna educatoare care mi-a acordat un punct negru, dar să ştiţi că am văzut câteva feţe ce râdeau cu poftă, iar eu eram foarte nervos pe vrăjitoarea cea rea.

Vă invit să vă amuzaţi: Achilianu, Ada PavelAdrian Voicu, Alex Mazilu,  AltcerseninAna CazacuAna UscaAnca,   Blog simpluBlogolumea,  BuimaciiBlue Cafe,CaiusCammelyCarmen NegoiţăCati LupaşcuCellaCosmin ŞtefănescuChat NoirCristianCristian DimaCălin HeraCristian Lisandru,Cum va placeDaurel, DeceneuDaniel UrdaDoar cuvinteDoina PopescuDoza de poezieErase RewindFlavius Obeadă,Florin Matei, Florin MoroşanFloryGabi123GabitzuGabriela ElenaGabriela IlieşEOGabriela NeaguGabriela SavitskyGând licitat,George Valah,  GianaGeaninaHaicăsepoateHai la plimbareIoan Sorin UscaIulia Diana Mihai,  Joaca de-a mineLady A,LilickLink-Ping,  LoraMadiManole,  Maria BarbuMaria Popart,  Melami,MikaMircea SumanMirela PeteMnealuiNiceAdelaOctav Pelin,  Pavaj de catifeaPhotographisRed SkySecretSe poateSebraSimion Cristian,SnakeStropi de sufletTeo, Teo NeguraTheodora,Trilema,UliseUmografVaniaVeronicismeVirtual KidVis si realitateWorld of SolitaireZamfir PopZamfir Turdeanu’şi Ziarul de la 5.

Anunțuri

45 responses

  1. Pingback: Smooth jazz, un saxofon şi o femeie în rochie verde – prima parte «

  2. Pingback: Uşile mele « Blogul lui Teo Negură

  3. Nervos, nevoie mare!… Oarecum precoce, pentru acea vârstă imaculată. Cert este că m-am amuzat copios cu această poveste. Chiar mi-am imaginat pentru o clipă un copilaş cu pumnii încleştaţi şi păpuşarul buimac de şocul cuvintelor venite de la copil… poate că şi el şi-a imaginat pentru o secundă, ce-ar fi dacă ar face exact ce i-a spus copilul?!!!…

    13 Ianuarie 2011 la 6:14 am

  4. excelent si original raspuns. M-ai facut sa rad in hohote de dimineata. 😀

    13 Ianuarie 2011 la 7:20 am

    • Aşa şi trebuie… e o poveste amuzantă până la urmă… copilul repetă ce aude de obicei 😀

      13 Ianuarie 2011 la 10:32 am

  5. Chiar ca erai nabadaios si de aceea o sa ai ce sa ne povestesti.
    Interesant este cum apar nabadaiosii prin blogosfera … Nu-i asa C.D. ?

    13 Ianuarie 2011 la 8:06 am

    • I-am dat voie Năbădăiosului să îşi facă blogul singur… îi mai dau câte o mână de ajutor şi eu 😀

      13 Ianuarie 2011 la 10:34 am

  6. Pingback: Simona « Ioan Usca

  7. Anca Stoina

    Vai de mine, ce copil obraznic. :))

    13 Ianuarie 2011 la 9:58 am

  8. Am fost martor al unei întâmplări similiare, la Teatrul Tăndărică. Eram si eu un nene, însă bunicul copilului obraznic se rosise teribil.
    Probabil că, din când în când, această întâmplare se repetă. Interesant.

    13 Ianuarie 2011 la 10:30 am

    • Poate o să ajungă o poveste asemeni celei cu raţele îmbătate din boabe de vişină ce au venit jumulite acasă… Toată lumea o ştie…

      13 Ianuarie 2011 la 10:47 am

  9. Pingback: Imaginea de la avatar… | Blogul unui pui de Moroşan...

  10. Pingback: Tenebre – 9 | Caius

  11. Hihi! Păi deh, ce să faci? Dacă tu asta voiai să faci? Dar de unde știai cuvintele alea la grupa mare? 😆

    13 Ianuarie 2011 la 1:46 pm

    • Copii de regulă repetă ce aud, fie în casă fie în faţa blocului fără să cunoască adevăratul sens al cuvintelor…

      16 Ianuarie 2011 la 10:45 pm

  12. Uffff, cu haz-amar, te-am ascultat
    Ca de pedeapsa..,mai tarziu,eu am aflat
    Vezi, nu stiai, Puiul de tine,
    Ca vrajitoare-i va fi bine,
    Si daca, focos, o aplicai,
    Cum in sala frematai,
    Preferatul ei,de suflet, deveneai.

    Acuu, nu te supara, am vorbit si eu asa,
    Ca, stii, cand te-apuca ciuda…!
    Iti stapanesti mai greu, gura!

    13 Ianuarie 2011 la 2:24 pm

    • Sincer, reacţia mea a fost asemănătoare când am auzit această întâmplare… totuşi am luat partea amuzantă din poveste şi am considerat că acel năbădăios a spus acele cuvinte fără să le priceapă…

      16 Ianuarie 2011 la 10:46 pm

  13. Pingback: Letters to Juliet … niciodată nu e prea târziu pentru iubire ! : Blogu' unui Gând licitat

  14. Se pare că tu chiar erai nervos.:D
    Înjurăturile standard la grupa mică sunt „căcatule, pişatule” iar la grupa mare „pida mătii, curu’ mătii”. 😛

    13 Ianuarie 2011 la 7:08 pm

    • Ce aud… de regulă în faţa blocului printre copii mai mari se aud astfel de înjurături…

      16 Ianuarie 2011 la 10:48 pm

  15. Pingback: Lucas Cranach cel Bătrân (1472 – 16 octombrie 1553), pictor german « my heart to your heart

  16. Un raspuns sincer de copil inocent. 🙂

    13 Ianuarie 2011 la 7:28 pm

    • Da… aşa cred şi eu… nu ştia copilul ce înseamnă…

      16 Ianuarie 2011 la 10:48 pm

  17. Pingback: De iarnă | Simion Cristian

  18. Pingback: Is ForD(ima) « Cristian Dima

  19. Cu câţiva ani în urmă, unui tătic tot atât de fericit că puştiul de numnai 6 ani înjură tot aşa de mişto, i-am explicat că nu va avea dreptul, peste câţiva ani, când puştiul, cu aceeaşi drăgălăşenie îi va trânti un pumnişor drăgălaş în nasul lui de tată prost, să se plângă!
    Copiii repetă ce aud, ce li se permite, acasă. Ei nu au nici o vină. Vina este a celor care, după ce-şi educă în acest fel odraslele, se plâng, apoi, cu aceeaşi nesimţire: vai, ce prost crescută e tânăra generaţie!
    Nu tânăra generaţie este prost crescută!

    14 Ianuarie 2011 la 2:06 am

    • Zamfir, ăn parte sunt de acord cu ce spui… totuşi copii repetă şi ce aud în faţa blocului de la copii mai mari… Nu ştiu dacă acest copil a auzit în casă… Desigur sunt şi exemple ca cele date de tine… totuşi vreau să vedem partea bună a lucrurilor şi să nu ne întristăm că un copl s-a scăpat şi a spus o prostie…

      16 Ianuarie 2011 la 10:51 pm

  20. @Zamfir POP,
    Motto:”Copiii repetă ce aud, ce li se permite, acasă. Ei nu au nici o vină. Vina este a celor care, după ce-şi educă în acest fel odraslele, se plâng, apoi, cu aceeaşi nesimţire: vai, ce prost crescută e tânăra generaţie!
    Nu tânăra generaţie este prost crescută!(Zamfir POP)Felicitari!
    Madi si Onu

    14 Ianuarie 2011 la 9:51 am

  21. Pai ce era sa-i faceti vrajitoarei de lemn si bucati de cârpa?! :))

    14 Ianuarie 2011 la 6:02 pm

  22. Sunt surprins de faptul că Năbădăiosul nu se exprimă corect!Ce exemplu dă,astfel,colegilor din grupa mare?

    15 Ianuarie 2011 la 1:31 am

    • Apoi probleme de dicţie a avut până a ajuns la şcoală… 😀

      16 Ianuarie 2011 la 10:53 pm

  23. Pingback: Caietul | Ana Usca

  24. Mi-a placut! 🙂

    15 Ianuarie 2011 la 1:33 pm

  25. :)))Ei da, ai reusit sa ne surprinzi si de data asta. Misiune ideplinita. 😉

    15 Ianuarie 2011 la 6:14 pm

  26. Pingback: Numele proprii care apar în Evanghelia după Matei | Ioan Sorin Usca

  27. Pingback: O poză şi o frază « Cristian Dima

  28. Pingback: Fotografia (foto)grafiei unei clipe « GENUNCHIUL LUMII

  29. Pingback: Un blog cu năbădăi

  30. Pingback: Trafic cu Hituri (runda 51) « Blogul lui Teo Negură

  31. Criminal!!!

    31 Ianuarie 2011 la 9:37 pm

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s