Aventuri şi prostioare

Ora de sport

Era ultima zi din septembrie și frunzele foșneau pe sub tălpile mele grăbite să ajung la scoală. Ghiozdanul era mai mare decât mine și mă trăgea ușor înapoi, dar aveam o voință de fier şi nu renunțam ușor. Pentru că era nițel frig, mama îmi spuse înainte de a pleca la servici să mă îmbrac mai gros, iar eu somnoros ca de fiecare dată, am ascultat sfatul mamei și mi-am luat și o pereche de izmănuţe pe sub pantalonii de la uniformă, care îmi îngreunau şi mai greu drumul. Afară nu era chiar atât de frig pe cât crezusem, ba chiar, pe cât trecea timpul, pe atât se încălzea. Trecură primele ore, când învăţătoarea ne predase matematică şi caligrafie şi apoi după pauză am intrat  în clasă şi am observat că toată lumea începe să se dezbrace şi să se schimbe în echipament de sport.

Ce se întâmplă? întreb eu nedumerit pe unul din colegii aflaţi în preajma mea.

Păi nu şti? Azi avem sport! Ne-a spus de ieri doamna învăţătoare.

– Ufff… Eu am uitat. Ce mă fac acum? Nu am echipament! şi mă îndrept smerit către doamna învăţătoare să îi explic situaţia.

Ce să îţi fac copile, doar nu o să îţi dau cu jordia că eşti zăpăcit. Vezi că am ştiut eu de ce la serbarea de sfârşit de an ţi-am dat poezia aia despre copilul cu capul în nori. Vei sta şi te vei uita la noi cum ne jucăm în parc.

 

Învățătoarea ne conduse pe toţi în parcul ce se afla în apropierea şcolii şi acolo colegii începură să se joace tot felul de jocuri distractive, iar ei îi priveam încruntat de pe o bancă necăjit că nu pot participa. De plictiseală m-am apucat să mă joace cu frunzele ruginii căzute pe aleile parcului. Căldura începu să mă deranjeze şi când i-am văzut pe băieţi că încing o partidă de fotbal am renunţat la toate inhibiţiile şi principiile mele. Mi-am dat haina de la uniformă jos, apoi pulovărul, cămaşa, până am rămasîn maieu. Apoi, când am început să-mi dea jos şi pantaloni mi-am aminit de izmănuţe. Puţin încurcat, am găsit totuşi o soluţie şi mi-am suflecat indispensabilii şi dacă mă întrebai, eram în stare să jur că îs pantaloni scurţi. Nu mai conta că fetele se amuzau sau că învăţătoarea râdea cu toată pofta. Eu jucam fotbal cu băieţii şi eram fericit.

Nu mai ţin minte toate detaliile ale acestei întâmplări, însă are grijă mama să îmi aducă aminte şi să se amuze pe seama mea. Ea ştie povestea pe care v-am spus-o de la învăţătoare, care amuzată simţea nevoia să povestească cuiva evenimentul.

 

 

AchilianuAda PavelAdrian VoicuAlex MaziluAltcerseninAna UscaAnca,  Arcadia, Blog SimpluBlogolumea, , BuimaciiBogdan OninCaiusCarmen NegoiţăCati LupaşcuCristiCristian DimaCălin HeraConsiliuFlavius ObeadăFlorin MoroşanG1b2i3GabitzuGabriela ElenaGabriela IlieşGabriela NeaguGabi SavitskyGând licitatGeorge Valah,  GianaIoan Sorin UscaLink PingLoraMadiManoleMelamiMirela PeteNabadaiosulNiceAdela,PhotographisLaura DrihaSecretSimion CristianStropi de sufletTeo NeguraTheodoraVeroversVaniaVis şi realitate,  World of Solitaire,Zamfir Pop.

Anunțuri

29 responses

  1. Tizule, încingeam nişte miuţe la orele de sport, şi nu numai, de se mai spărgeau şi geamurile, din când în când… În ceea ce priveşte izmenuţele, n-am avut parte de aşa ceva, fiindcă nu le-am suportat.

    Gânduri bune, tizule, Năbădăiosul nu se dezminte, ne oferă de fiecare dată câte o întâmplare hazlie. Cel puţin pentru noi…

    31 Ianuarie 2011 la 1:08 am

    • De ce crezi că ne ducea în parc şi nu în curtea şcolii? Tocmai pentru acele geamuri sparte 😀

      31 Ianuarie 2011 la 11:06 am

  2. O pasiune pentru ceva trece peste tot felul de obstacole și impedimente.Bravo Năbădăiosul!

    31 Ianuarie 2011 la 1:15 am

  3. 🙂 ce bine seaana Mirciulica al meu, cu Nabadaiosul. Parca ar fi frati. Si el era mereu cu capul in nori. Si-a uitat ghiozdanul in banca, la scoala si a venit acasa cu mainile in buzunare. Mereu venea acasa dezordonat, cu hainele atarnand, incheiate anapoda, transpirat, rosu in obraji,dupa partidele de fotbal incinse cu copiii.

    31 Ianuarie 2011 la 8:29 am

  4. Cafeaua de dimineata a fost placuta cu un asemenea text de lecturat!

    31 Ianuarie 2011 la 8:30 am

  5. Pingback: Tenebre – 24 | Caius

  6. Altcersenin

    bravo lui! s-a descurcat baiatul 🙂

    31 Ianuarie 2011 la 10:08 am

    • Păi ce să fac… nu îi puteam lăsa pe băieţi la necaz… 😀 Fără mine luau bătaie 😀

      31 Ianuarie 2011 la 10:56 am

  7. excelentă idee… îmi place că năbădăiosul este un tip descurcăreț 🙂

    31 Ianuarie 2011 la 10:30 am

    • Păi sunt! 😀 În orice împrejurare, am o soluţie pentru fiecare 😀

      31 Ianuarie 2011 la 10:55 am

  8. ahhhh Cristian, uitasem. felicitări pentru schimbarea la față a blogului… îmi place foarte mult. parcă ai mai mult spațiu. se respiră mai in voie 🙂

    31 Ianuarie 2011 la 10:32 am

    • Acesta este blogul meu, al Năbădăiosului separat de blogul lui Cristian Dima 😀

      31 Ianuarie 2011 la 10:54 am

      • hahaha, luat cu graba n-am văzut că aterizasem pe năbădăios :), îți dai seama că am văzut diferența doar după ce am intrat pe cristiandima să verific ce-i mai nou și am fost întâmpinat tot de clasica pagină… așa cpă am întrat la bănuieli LOL 🙂

        apropos de asta, te adaug la blogroll

        31 Ianuarie 2011 la 2:12 pm

  9. E un blog cu „Ă”-i :))

    31 Ianuarie 2011 la 10:40 am

  10. Pingback: 10 beneficii ale pătrunjelului » Blogu' unui Gând licitat -

  11. Da, imi amintesc povestea. Am recitit-o cu aceeasi placere. Un deliciu de baiat. Bravo lui – gasirea unor solutii in situatii de criza este indispensabila unui barbat 🙂

    31 Ianuarie 2011 la 2:53 pm

  12. :)) Hazliu si inventiv ca intotdeauna. 😛

    31 Ianuarie 2011 la 4:14 pm

  13. Aaaaa, deci tu erai acela despre care râdeau toate profesoarele de sport!?! :)) despre patanie s-a auzit pâna la mine 😉
    Sper ca ai avut numai 10 la sport!
    PS: eu când îmi uitam echipamentul, mergeam la prietena mea, în clasa paralela si împrumutam 🙂 Si eu cam eram cu capu-n nori!

    31 Ianuarie 2011 la 7:42 pm

  14. Pingback: Dorinţă « Rimele tinereţii mele – şi nu numai

  15. Pingback: Pildă trilingvă « Ioan Usca

  16. Pingback: Retuș « Ada Pavel

  17. Pingback: Dor ucigaş « Cristian Dima

  18. Pingback: Jucărie « Un blog cu năbădăi

  19. Crisan Marius

    Salut, dorești link exchange cu următoarele siteuri http://crisanmarius.blogspot.com/ (Istoria Masinilor Romanesti)
    http://romanianwallpapers.blogspot.com/ (Romanian Wallpapers) ?
    Eu ți-am pus deja linkul, la „Linkuri” pe primul și la „Links” pe al doilea.
    Mulțumesc

    crisanmarius@yahoo.com

    2 Februarie 2011 la 9:46 am

  20. Aşa am fost, sunt şi, mă tem că voi şi rămâne: cu capu-n nori, dar, cu picioarele pe pământ. De-aceea, nu mă prea pot bucura de ce văd … în nori!

    7 Februarie 2011 la 9:38 am

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s