Ora de sport

Era ultima zi din septembrie și frunzele foșneau pe sub tălpile mele grăbite să ajung la scoală. Ghiozdanul era mai mare decât mine și mă trăgea ușor înapoi, dar aveam o voință de fier şi nu renunțam ușor. Pentru că era nițel frig, mama îmi spuse înainte de a pleca la servici să mă îmbrac mai gros, iar eu somnoros ca de fiecare dată, am ascultat sfatul mamei și mi-am luat și o pereche de izmănuţe pe sub pantalonii de la uniformă, care îmi îngreunau şi mai greu drumul. Afară nu era chiar atât de frig pe cât crezusem, ba chiar, pe cât trecea timpul, pe atât se încălzea. Trecură primele ore, când învăţătoarea ne predase matematică şi caligrafie şi apoi după pauză am intrat  în clasă şi am observat că toată lumea începe să se dezbrace şi să se schimbe în echipament de sport.

– Ce se întâmplă? întreb eu nedumerit pe unul din colegii aflaţi în preajma mea.

– Păi nu şti? Azi avem sport! Ne-a spus de ieri doamna învăţătoare.

– Ufff… Eu am uitat. Ce mă fac acum? Nu am echipament! şi mă îndrept smerit către doamna învăţătoare să îi explic situaţia.

– Ce să îţi fac copile, doar nu o să îţi dau cu jordia că eşti zăpăcit. Vezi că am ştiut eu de ce la serbarea de sfârşit de an ţi-am dat poezia aia despre copilul cu capul în nori. Vei sta şi te vei uita la noi cum ne jucăm în parc.

 

Învățătoarea ne conduse pe toţi în parcul ce se afla în apropierea şcolii şi acolo colegii începură să se joace tot felul de jocuri distractive, iar ei îi priveam încruntat de pe o bancă necăjit că nu pot participa. De plictiseală m-am apucat să mă joace cu frunzele ruginii căzute pe aleile parcului. Căldura începu să mă deranjeze şi când i-am văzut pe băieţi că încing o partidă de fotbal am renunţat la toate inhibiţiile şi principiile mele. Mi-am dat haina de la uniformă jos, apoi pulovărul, cămaşa, până am rămasîn maieu. Apoi, când am început să-mi dea jos şi pantaloni mi-am aminit de izmănuţe. Puţin încurcat, am găsit totuşi o soluţie şi mi-am suflecat indispensabilii şi dacă mă întrebai, eram în stare să jur că îs pantaloni scurţi. Nu mai conta că fetele se amuzau sau că învăţătoarea râdea cu toată pofta. Eu jucam fotbal cu băieţii şi eram fericit.

Nu mai ţin minte toate detaliile ale acestei întâmplări, însă are grijă mama să îmi aducă aminte şi să se amuze pe seama mea. Ea ştie povestea pe care v-am spus-o de la învăţătoare, care amuzată simţea nevoia să povestească cuiva evenimentul.

 

 

Achilianu, Ada Pavel, Adrian Voicu, Alex Mazilu, Altcersenin, Ana Usca, Anca,  Arcadia, Blog Simplu, Blogolumea, , Buimacii, Bogdan Onin, Caius, Carmen Negoiţă, Cati Lupaşcu, Cristi, Cristian Dima, Călin Hera, Consiliu, Flavius Obeadă, Florin Moroşan, G1b2i3, Gabitzu, Gabriela Elena, Gabriela Ilieş, Gabriela Neagu, Gabi Savitsky, Gând licitat, George Valah,  Giana, Ioan Sorin Usca, Link Ping, Lora, Madi, Manole, Melami, Mirela Pete, Nabadaiosul, Nice, Adela,Photographis, Laura Driha, Secret, Simion Cristian, Stropi de suflet, Teo Negura, Theodora, Verovers, Vania, Vis şi realitate,  World of Solitaire,Zamfir Pop.