Aventuri şi prostioare

Archive for februarie, 2011

Pac-pac

În zilele frumoase de vară, locul unde trestiile mângâiau valurile râului Mureş părea un loc numai bun de joacă. L-am botezat „Vietnam” împreună cu prietenii de la bloc şi cum prindeam ocazia eram acolo făcând mare zarvă, tulburând liniştea micilor viețuitoare de acolo şi a pescarilor neobosiți în așteptarea prăzii. Nini nu ne putea zări careva, pentru că mici cum eram ne pierdeam în desișul verde ce păzea o eventuală ieşire a apei din matcă. Ne jucam pac-pac cu pistoale sau mitraliere din plastic sau uneori chiar confecţionate din lemn sau imaginare. Într-una din zile, deşi îmi era interzis să mă joa pe malul Mureşului, să nu pățesc ceva, am intrat şi eu în hora jocului și am dispărut pe furiș din fața blocului. Îmi luasem cu mine noul pistol cu capse primit în dar de la tata şi doream cu tărie să îi impresioneze pe băieți. Începurăm jocul şi eu mă aflam în echipa americanilor ce porniră în căutarea bazei vietnameze. Vrând să îi iau prin suprindere, mi-a trecut prin cap o idee năstruşnică, adică să ocolesc tot pâlcul verde trecând foarte aproape de apă. Grăbindu-mă şi concentrându-mă să nu fiu descoperit, nu m-am mai uitat pe unde calc şi am alunecat nimerind taman cu fundul într-o groapă săpată de râu, pe când era mai nervos. Nu îi dădui prea mare importanţă şi mi-am continuat jocul ca şi cum nimic nu s-ar fi întamplat. După ce jocul luă sfârşit, am realizat că trebuie să mearg acasă şi nădragii meu sunt uzi leoarcă în fund. Hmmm, ce să fac eu să nu se prindă mama că am fost pe malul Mureşului? Am să mă furișez tiptil în baie şi am să-i vâr în maşina de spălat. Sigur nu o să îşi dea seama pe când se va apuca de spălat. Eram de altfel foarte priceput în a-mi ascunde urmele micilor năzbâtii pe care le făceam. Aşa făcusem şi cu cuţitul pe care l-am rupt şi apoi l-am ascuns bine încât trecuse mai bine de un an până a fost descoperit, fără să ştie cineva cum a ajuns acolo. Zis şi făcut. Am intrat în casă pe furiş şi m-am repezit spre uşa de la baie. Încântat că nu am fost observat, am avut și bafta de a găsi o pereche de pantaloni agățați în cui şi îi schimbai cu cei uzi, pe care i-am pus în maşina de spălat, după ce am scoas o grămadă de haine ca nu cumva nădragii mei să fie descoperiți. După o zi, mama simţi un miros îmbâcsit în baie şi scotoci în maşina de spălat, în căutarea vreunui dihor.

– Copileee! Iei bătaie! Ce e cu pantalonii ăştia uzi în maşină? De ce sunt uzi?

– Nu ştiu! S-au udat poate în maşină. De unde să ştiu eu, răspunse intrigat Năbădăiosu`.

– Dacă nu aş ştii cu ce te-am trimis ieri la joacă mă puteai fenta, dar ştiu. Ai fost la Mureş. Azi nu mai ieşi afară, primeşti pedeapsă.

Totuşi, nu am fost atât de dezamăgit pentru pedeapsa primită deoarece afară era o vreme ploioasă şi oricum nu puteam să mă joc afară, aşa că am revenit în camera mea şi mi-am continuat jocul cu maşinuţele pe covorul pe care imaginam tot soiul de artere rutiere. Am scăpat și de data asta!

Ada PavelAchilianuMiss-AdiaAdrian VoicuAletzuAlex MaziluAlexandru MarinAltcerseninAna CazacuAna Maria DeleanuAna UscaAna VeronicaAnca,AndreiAngela TocilăArcadiaMirela DrăganBețivul de cuvinte, Black Angel,Alexandru StoicaBogdan OninBuimaciiCristian DimaCaiusCammelyCarmenNegoițăCati LupașcuConsiliulCosmin ȘtefănescuCostin CombaCălin Hera,Daniel UrdaDispecerDispecerițaElena Marin AlexeFosileFlorin Moroșan,George ValahG1B2i3GabitzuGabriela ElenaGabriela IlieșGabriela Neagu,Gabriela SavitskyGazoricaGând LicitatFlaviusGianaGigi RusuGiuliaHai că se poateLaura DrihaLa bulivarIuliaIoan Usca, IncertidudiniZinaMaria Popart,MadiLuluLost AngelLoraLink PingLilick-AuftaktLeoMelicoviciNăbădăiosu.MihaelaMimiAlexandluMircea SumanMirela PeteMadi BusoiNiceAdela,Omlette du fromagePhotographisRebusacheRedskySebraSecret,MelamiSimion CristianStropi de sufletTheodoraUlise,UmografVaniaVeroversVis și realitateWorld of SolitaireZamfirZolty.


Sunt muzician!

De multe ori, eram nevoit să petrec câteva ore, seara, în restaurantul unde lucra mama. Acolo era lumea mea, alături de prietenul meu, Radu, fiul şefului de unitate cu care mă jucam prin toate camerele hotelului. Când acesta lipsea, eram atras de muzica band-ului ce menținea atmosfera în restaurant. Primisem o mandolină cadou şi cum aveam ocazia eram prezent şi eu pe scenă. Soliștii band-ului mă iubeau şi mă considerau membru de onoare al trupei, oferindu-mi locul meu special, lângă baterist. Acolo cântam fiecare dintre melodiile timpului. Deliciul spectatorilor era momentul când se cânta Drumurile noastre toate, iar eu mă ridicam din locul meu şi mă apropiam de Ghiță, solistul trupei și cântam la unison cu multă patimă.  Aveam chiar şi locul meu la masa muzicanţilor, unde primeam sucul şi chibritul prin care imitam marii fumătorii, trăgând cu patimă din băţul cu fosfor la capăt. Într-una dintre serile speciale, am fost chemat la una dintre mese, unde un client, admirator îmi ceru să îl încânt cum ştiu eu mai bine. Mi-am luat mandolina şi am început să cânt, imitând-ul pe Ghiţă.

– Bravos, puştiule! Dan Spătaru ar fi încântat să te audă.

– Cine? Nu am auzit de Dan Spătaru.

– Cum? Păi acestă melodie este cântată de el.

– Greşiţi! Drumurile noastre toate, e cântecul meu şi al lui Ghiţă.

Toţi participanții de la masă izbucniră într-un hohot de râs privindu-mă cu simpatie, iar eu nu pricepeam un asemenea amuzament. Gândurile acestea îmi zburară însă, după ce am primit ciocolata cu care m-am lăudat colegilor de trupă.

– Aveţi noroc cu mine! Uite, eu am primit ceva pentru talentul meu.

– Păi da! Eşti vedeta noastră.

AdaAlex MaziluAltcersenin, ArcadiaAna CazacuAna UscaBlue CaffeCaiusCammely,  Călin HeraCristi DimaConsiliu, Cati LupaşcuDispecer,  Flavius,FlorinGabriela ElenaGabi IliesGeorge, Gând LicitatLink Ping, Giana,G1B2I3,  Maria Popart, Mircea SumanMelami, Meșterul Manole, MadiMirela Nice,  Adela, Se-cret Simion Cristian, Stropi de suflet, TheodoraUmografVaniaVirtual KidVis si realitate,  VeroversWorld of Solitaire,

 


Broaştele ninja

Primeam de la părinţi în fiecare dimineaţă, când plecam la şcoală un sandwich şi ceva bănuţi ca să îmi mai cumpăr un suc sau un corn de la magazinul din curtea şcolii. Magazin administrat de profesorul de istorie. În ciuda faptului că de la şcoală până acasă cu paşi normali se făceau cam zece minute, eu făceam mereu mai mult de jumătate de oră.

– Iar ai întârziat! Te aşteptăm cu mâncare caldă şi tu întârzii. Unde ai stat? răsuna vocea tatălui.

– Păi am venit cu Alin şi ne-am oprit pe la consignatia şi ne-am mai uitat la jucării şi uite de aia am întârziat, venea răspunsul meu, destul de liniştit. Ştiam că Alin, complicele meu şi vecin de scară, are aceeași variantă de răspuns.

Povestea a continuat şi în zilele următoare, scuza fiind aceeași, uneori uşor nuanțată de o ploaie de care ne-am ascuns prin alte magazine. Uneori, întârzierea era destul de mare, încât părinţii au început să se îngrijoreze. Bănuind minciuna, dar fără să aibă vreo dovadă, tata m-a luat la interogatoriu.

– Copile, mie nu îmi plac minciunile. Spune-mi unde ai fost?

– Păi ţi-am zis. La consignatia şi ne-am plimbat, susţineam eu sus şi tare.

– În fiecare zi la consignaţia. Nu te cred? De fapt eu ştiu că tu ai fost altundeva.

– Nu! Nu am fost în altă parte. Întreabă-l pe Alin că a fost cu mine.

– Alin a fost cu tine în altă parte. Mi-a spus cineva.

– Cine ţi-a spus? Cine?

– Deci ai fost în altă parte.

– Nu.

– Bine. Dacă nu recunoști vei fi pedepsit. Dacă recunoşti te las la joacă.

– Am fost… la broaşte, începu copilul să mărturisească podidindu-l lacrimile.

– La ce broaşte, mă?

– La jocurile electronice de la popice. Cu broaştele ninja.

– Păi eu de aia îţi dau bani? Să te duci la jocuri? întrebă părintele furios şi îi aplică o corecţie pălmuindu-i obrazul.

Pentru prima dată în viaţa lui primisem o palmă şi frecându-mi faţa an promis tatălui că nu mai face niciodată aşa ceva. De fapt această primă palmă pe care am primit-o a fost şi ultima, dar o ţin minte toată viaţa.

AchilianuAdrian VoicuAlex MaziluAdelaAltcerseninAna CazacuBogdan OninBuimacii,CammelyVeronicismeVaniaMelamiMirela PeteCaiusHaicăsepoateIoan Sorin UscaLink-PingVeroVersG1B2I3, World of Solitaire.


Jucărie

Nenea Blogdan ştie că îmi place să mă joc şi să fac năbădăi şi mi-a trimis prin Mimi, gagica lui, o jucărie nouă şi tare ciudată. Da el nu ştie că eu nu am carnet?

AchilianuAda PavelAdrian VoicuAlex MaziluAltcerseninAna UscaAnca,  Arcadia,Blog SimpluBlogolumeaBuimaciiBogdan OninCaiusCarmen NegoiţăCati LupaşcuCristiCristian DimaCălin HeraConsiliuDaniel UrdaHai la PlimbareFlavius ObeadăFlorin MoroşanG1b2i3GabitzuGabriela ElenaGabriela IlieşGabriela NeaguGând licitatGeorge Valah,  Giana, IncertitudiniIoan Sorin UscaLink PingLoraMaria PopartMadiManoleMelamiMirela PeteNabadaiosul,NiceAdelaPhotographisLaura Driha, SecretSimion Cristian,  Teo NeguraTheodoraVeroversVaniaVictorVis şi realitate,  World of Solitaire,UmografZamfir Pop.