Aventuri şi prostioare

Broaştele ninja

Primeam de la părinţi în fiecare dimineaţă, când plecam la şcoală un sandwich şi ceva bănuţi ca să îmi mai cumpăr un suc sau un corn de la magazinul din curtea şcolii. Magazin administrat de profesorul de istorie. În ciuda faptului că de la şcoală până acasă cu paşi normali se făceau cam zece minute, eu făceam mereu mai mult de jumătate de oră.

– Iar ai întârziat! Te aşteptăm cu mâncare caldă şi tu întârzii. Unde ai stat? răsuna vocea tatălui.

– Păi am venit cu Alin şi ne-am oprit pe la consignatia şi ne-am mai uitat la jucării şi uite de aia am întârziat, venea răspunsul meu, destul de liniştit. Ştiam că Alin, complicele meu şi vecin de scară, are aceeași variantă de răspuns.

Povestea a continuat şi în zilele următoare, scuza fiind aceeași, uneori uşor nuanțată de o ploaie de care ne-am ascuns prin alte magazine. Uneori, întârzierea era destul de mare, încât părinţii au început să se îngrijoreze. Bănuind minciuna, dar fără să aibă vreo dovadă, tata m-a luat la interogatoriu.

– Copile, mie nu îmi plac minciunile. Spune-mi unde ai fost?

– Păi ţi-am zis. La consignatia şi ne-am plimbat, susţineam eu sus şi tare.

– În fiecare zi la consignaţia. Nu te cred? De fapt eu ştiu că tu ai fost altundeva.

– Nu! Nu am fost în altă parte. Întreabă-l pe Alin că a fost cu mine.

– Alin a fost cu tine în altă parte. Mi-a spus cineva.

– Cine ţi-a spus? Cine?

– Deci ai fost în altă parte.

– Nu.

– Bine. Dacă nu recunoști vei fi pedepsit. Dacă recunoşti te las la joacă.

– Am fost… la broaşte, începu copilul să mărturisească podidindu-l lacrimile.

– La ce broaşte, mă?

– La jocurile electronice de la popice. Cu broaştele ninja.

– Păi eu de aia îţi dau bani? Să te duci la jocuri? întrebă părintele furios şi îi aplică o corecţie pălmuindu-i obrazul.

Pentru prima dată în viaţa lui primisem o palmă şi frecându-mi faţa an promis tatălui că nu mai face niciodată aşa ceva. De fapt această primă palmă pe care am primit-o a fost şi ultima, dar o ţin minte toată viaţa.

AchilianuAdrian VoicuAlex MaziluAdelaAltcerseninAna CazacuBogdan OninBuimacii,CammelyVeronicismeVaniaMelamiMirela PeteCaiusHaicăsepoateIoan Sorin UscaLink-PingVeroVersG1B2I3, World of Solitaire.

Anunțuri

32 responses

  1. Năbădăiosule, eu am primit prima (şi ultima) palmă de la tata, Dumnezeu să-l odihnească, în clasa a opta, trimestrul al doilea. Cred că am mai spus, nu ştiu dacă la tine, că n-am mai avut chef să merg la şcoală, în perioada aceea. Adică plecam de-acasă, dar ajungeam pe la film etc… După aceea treceam pe la bibliotecă, luam câte o carte, mă duceam acasă şi citeam. La un moment dat, s-au prins ai mei – intraseră profesorii în panică – şi asta a fost. Pe urmă mi-a trecut, am reintrat în normalitate. Ale tinereţii valuri…

    O zi bună, tizule!

    9 Februarie 2011 la 6:14 am

    • Da.. ai mai spus la mine și cred că ai spus-o când povestea a fost pe blogul la mine… Multe năzbâtii am făcut în acei frumoși ani ai copilăriei… acum avem amintirile 😀

      9 Februarie 2011 la 9:53 pm

  2. haha, la broaște? foarte fain. deh, cred că toți am avut mici ieșiri de-astea 🙂

    9 Februarie 2011 la 12:12 pm

    • Cu siguranță… Aventurile Năbădăiosului sunt menite să amintească tuturor vârsta frumoasă a copilăriei cu tot felul de năzbâtii…

      9 Februarie 2011 la 9:51 pm

  3. Lasă că și fi-miu a spart vreo 300 de lei la jocurile electronice. A făcut cinste la toți prietenii, că era în finanțe cum s-ar zice. 😀

    9 Februarie 2011 la 5:41 pm

  4. Pingback: Promo – Palatul Vrăjitoarei – episodul 2 « Link-Ping

  5. Probabil că Năbădăiosul a învățat puțin mai târziu proverbul cu ulciorul.Toate au timpul lor probabil

    9 Februarie 2011 la 7:59 pm

    • Așa este secretosule… sau cum spuneam mai jos… Minciuna are picioare scurte…

      9 Februarie 2011 la 9:49 pm

  6. Nu este mare tragedie, daca se opreste la timp. Cat despre palma, unde da tata, creste! L-a durut mai tare pe el decat pe cel caruia i-a aplicat-o! GARANTAT!

    @Cristian Lisandru:
    Povestea o stim de pe blogul nostru.

    9 Februarie 2011 la 8:17 pm

  7. Poate sa-ti mai dea mamuca, cate scatoalce si palme la fund ar vrea… Dar cand da o data tatucu, nu mai uiti cat traiesti! Cred ca am fost putin privilegiata de soarta si n-am primit nici o palma de la ai mei. Probabil ca, fiind ce mai mica, scatoalcele le incasau fratii mei mai mari 🙂

    9 Februarie 2011 la 8:41 pm

    • Ai fost băftoasă… și fată, mai ușor… Nici eu nu pot spune că am încasat… două palme cu totul… una cu bropaștele și una prin clasa a 11-a… Dar aia e o altă poveste 😀

      10 Februarie 2011 la 8:46 pm

  8. Pingback: Justus van Gent (1410 – 1480), pictor olandez « my heart to your heart

  9. Uite de ce zic eu ca nu trebuie sa mintim, mai ales pe cei care au incredere in noi.
    Am primit si eu cateva cu cureaua pe care tata isi ascutea briciul.

    9 Februarie 2011 la 9:16 pm

  10. Pingback: Optimism « Ioan Usca

  11. Pingback: MIRACOLUL SCHENGHEN | Madi şi Onu Blog

  12. Pingback: Fotografii de pe la prieteni « Călin Hera. PA-uri şi mirări

  13. Nabi,
    Imi pare rau, eu n-am fostpalmuit; minteam cu mult talent; dar mai bine ma palmuiau, ca am crezut ca in viata, merge cu minciuna, si vad ca nu e bine, ma ocoleste norocul, la 6 din 49. Ia incearca si tu, poate, imi dai si mie din castig.Da? Cica bataia, e rupta din LOTO.
    Cubine, Madi si Onu

    10 Februarie 2011 la 4:04 pm

    • Nici eu nu am noroc, Onule… nimic, nimic.. Da nu știu să mint cu măiestrie celor de la putere 😀

      10 Februarie 2011 la 8:47 pm

    • Cristi,

      Nu trebuie decat sa ajungi la Putere, restul vine de la sine,HAAAAAHAHAHAAAA…

      Madi si Onu

      11 Februarie 2011 la 7:22 pm

  14. Sincer, nu am luat nici măcar o palmă de la tata. În schimb de la mama da. Dar uite că nu am murit. Ce vremuri frumoase anii copilăriei…

    10 Februarie 2011 la 8:38 pm

    • NU se moare de la o palmă părintească.. Atâta cât nu e dată inconștient și cu măsură…

      10 Februarie 2011 la 8:48 pm

  15. Bun, palma nu ai mai luat (adik se pare ca ar fi mai ceva prin clasa a XI-a, da’ nu se pune, alta poveste) dar la broaste te-ai mai dus? Aceasta este intrebarea.

    11 Februarie 2011 la 11:59 am

  16. Pingback: Vorbesc şi eu despre ziua despre care vorbesc toţi acum « Gabriela Elena

  17. Pingback: Neliniştitu' » Post Topic » Recomandare de Sf. Valentin

  18. Pingback: Incertitudini « Rimele tinereţii mele – şi nu numai

  19. Pingback: Fragil « Gabriela Elena

  20. Pingback: Cont de PayPal…

  21. Pingback: Cont de PayPal… « Un pedagog de şcoală nouă …

  22. Pingback: Cont de PayPal...

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s