Aventuri şi prostioare

Sunt muzician!

De multe ori, eram nevoit să petrec câteva ore, seara, în restaurantul unde lucra mama. Acolo era lumea mea, alături de prietenul meu, Radu, fiul şefului de unitate cu care mă jucam prin toate camerele hotelului. Când acesta lipsea, eram atras de muzica band-ului ce menținea atmosfera în restaurant. Primisem o mandolină cadou şi cum aveam ocazia eram prezent şi eu pe scenă. Soliștii band-ului mă iubeau şi mă considerau membru de onoare al trupei, oferindu-mi locul meu special, lângă baterist. Acolo cântam fiecare dintre melodiile timpului. Deliciul spectatorilor era momentul când se cânta Drumurile noastre toate, iar eu mă ridicam din locul meu şi mă apropiam de Ghiță, solistul trupei și cântam la unison cu multă patimă.  Aveam chiar şi locul meu la masa muzicanţilor, unde primeam sucul şi chibritul prin care imitam marii fumătorii, trăgând cu patimă din băţul cu fosfor la capăt. Într-una dintre serile speciale, am fost chemat la una dintre mese, unde un client, admirator îmi ceru să îl încânt cum ştiu eu mai bine. Mi-am luat mandolina şi am început să cânt, imitând-ul pe Ghiţă.

– Bravos, puştiule! Dan Spătaru ar fi încântat să te audă.

– Cine? Nu am auzit de Dan Spătaru.

– Cum? Păi acestă melodie este cântată de el.

– Greşiţi! Drumurile noastre toate, e cântecul meu şi al lui Ghiţă.

Toţi participanții de la masă izbucniră într-un hohot de râs privindu-mă cu simpatie, iar eu nu pricepeam un asemenea amuzament. Gândurile acestea îmi zburară însă, după ce am primit ciocolata cu care m-am lăudat colegilor de trupă.

– Aveţi noroc cu mine! Uite, eu am primit ceva pentru talentul meu.

– Păi da! Eşti vedeta noastră.

AdaAlex MaziluAltcersenin, ArcadiaAna CazacuAna UscaBlue CaffeCaiusCammely,  Călin HeraCristi DimaConsiliu, Cati LupaşcuDispecer,  Flavius,FlorinGabriela ElenaGabi IliesGeorge, Gând LicitatLink Ping, Giana,G1B2I3,  Maria Popart, Mircea SumanMelami, Meșterul Manole, MadiMirela Nice,  Adela, Se-cret Simion Cristian, Stropi de suflet, TheodoraUmografVaniaVirtual KidVis si realitate,  VeroversWorld of Solitaire,

 

44 responses

  1. Waw! Cristi, nu stiam ca tu pe lângă faptul că scrii atât de frumos, mai ştii să şi cânţi bine! Nu orice puşti cântă cu o formaţie muzicală ! Ia să ne pui un filmulet cu tine protagonist vocal… !
    Si mie imi place să cânt. In adolescenţă am câstigat chiar mai multe concursuri şi nu era nici un spectacol şcolar la care să nu fiu „prim solistă”… şi am continuat să cânt! De fapt cânt tot timpul: când sunt singură, când sunt în maşină, când sunt în autocar cu excursionişti… Chiar îţi dau un linck pe care să intri http://stropidesuflet.wordpress.com/2009/05/15/o-zi-la-disneyland/ L-am transformat în cantec pe care l-au invatat toti excursionistii . Si asta acum doi ani.

    16 februarie 2011 la 12:55 pm

    • Hehehe… nu am din vremea aceea filmulețe cu mine cântând, dar în curând o să pun pe blog un moment muzical difuzat de tvr3 de la Ardeu, unde mă duc de obicei însoțit de chitară… Nu cânt bine dar mă străduiesc 😀

      16 februarie 2011 la 1:09 pm

  2. Simpatic foc Năbădaiosu’! 🙂
    îmi este clar ca frumusetea ideii si talentul narativ vin dintr-un suflet curat.
    Sa ai o zi minunata Năbădăiosule!

    16 februarie 2011 la 1:31 pm

  3. Bravo,Năbădăiosule! Semeni un pic cu mine, dacă stau să mă gândesc. Am mai apus, prin clasa a patra mi-au cumpărat ai mei o chitară de la Reghin – din aceea un pic mai mică, nici nu mai ştiu cât costa atunci – şi m-am dus la cursuri, la Casa Pionierilor şi Şoimilor Patriei, aşa cum se spunea atunci. Şi, din acea zi, multe s-au schimbat, iar muzica şi chitara mi-au fost şi-mi sunt tot timpul aproape.
    Baftă în muzichie! O zi bună de tot!

    16 februarie 2011 la 1:51 pm

    • Eu sunt născut cam la 70 de km de Reghin, dar ciudat, prima mea chitara a fost un Orpheu… Cursuri nu am luat că tot timpul uitam ziua că se tot schimba după un anumit algoritm… Muzica încălzește suflete îndrăgostite!

      17 februarie 2011 la 10:55 pm

  4. Pingback: Inocentul – 3 | Caius

  5. Pingback: Andreas Schelfhout (16 februarie 1787 – 19 aprilie 1870) « my heart to your heart

  6. Pingback: Promo – Palatul Vrăjitoarei – episodul 9 « Link-Ping

  7. Sa canti din voce si mandolina mi se pare ceva deosebit.Mi-ar fi placut sa cant si eu la un instrument sau din voce.Insa doar la cor am cantat. 🙂
    Si poza imi place mult.

    16 februarie 2011 la 9:00 pm

    • Și eu am cântat în cor, iar cu chitara mai cânt și acum… cu prietenii 😀

      17 februarie 2011 la 10:53 pm

  8. Pingback: Plutim spre Infinit « Cristian Dima

  9. Pingback: Un an … | Noaptebunacopii's Blog

  10. Mi-era dor de Nabadaios si ale sale amintiri!

    17 februarie 2011 la 2:28 am

    • Parcă s-a scurtat timpul și nu mai reușesc să postez mai des… Cred că mă obișnuiesc greu cu noua casă 😀

      17 februarie 2011 la 10:52 pm

  11. Pingback: De unică folosinţă « Ioan Usca

  12. Ai învățat să cânți după ureche sau ai făcut ceva cursuri înainte?
    Te întreb pentru că știu că mai ciupești și acum corzile chitarei din când în când.

    17 februarie 2011 la 6:37 pm

    • Da… așa este, le mai ciupesc uneori… după ureche am învățat cât de cât să cânt la chitară… Despre ce vorbesc aici era mai mult o lalaiala.. cu vocea le aveam mai mult 😀

      17 februarie 2011 la 10:50 pm

  13. Pingback: Ce-ai pierdut? « Gabriela Elena

  14. Pingback: BOGDAN HOSSU, PRIM MINISTRU ! | Madi şi Onu Blog

  15. Pingback: Numele proprii care apar în Evanghelia după Ioan | Ioan Sorin Usca

  16. Pingback: Află care sunt cele 7 boli tratate cu suc de lămâie! » Blogu' unui Gând licitat -

  17. Nabadica,

    Cu atatea talente,ai toate sansele, sa devii un parlamentar de frunte, adica din PDL,ca se poarta, ca majoritate.
    Dar sa te feresti!
    Madi si Onu

    19 februarie 2011 la 3:24 pm

  18. Pingback: Misterul piesei lipsă « Gabriela Elena

  19. foarte faină povestea ta cu năbădăi :). melodia cu pricina mi-a marcat și mie copilăria căci restaurantul lângă care locuiam avea o grădină de vară în care se cânta live. iar Dan Spătaru și Drumurile lui apăreau, parcă, de fiecare dată când doream să mă apuc să-mi fac temele… și mie-mi venea să-mi iau câmpii 😛

    20 februarie 2011 la 12:41 pm

  20. Ca sa vezi! Nabadaiosu fu vedeta inca de mic! Bine ca avea curaj sa urce pe scena, cei mai multi copii fug ca dracu’ de tamaie de luminile rampei! 🙂

    20 februarie 2011 la 4:32 pm

    • Năbădăiosului îi plăcea mult să cânte… şi la şcoală o făcea destul de des 😀

      24 februarie 2011 la 1:12 pm

  21. Pingback: La limita suportabilului… « VeroVers

  22. Pingback: Pentru tine, Lisa! (3) « Cristian Dima

  23. Pingback: Bobu, Ceauşescu, Primarul PDL şi Udrea | Madi şi Onu Blog

  24. Pingback: Concursul naţional de cercetare | Ana Usca

  25. Simpatica strungareata, simpatic pustiul!
    La mine in casa, s-a cantat si se canta.
    Nepotul meu canta la chitara!
    Este minunata viata, daca stii sa o indulcesti cu muzica!

    22 februarie 2011 la 11:46 am

  26. Sper că Năbădăiosul mai cântă și astăzi !!!

    23 februarie 2011 la 1:03 am

  27. Pingback: Omagiu frumuseţii ce oglindeşte sufletul « Gabriela Elena

  28. Pingback: Reconfigurare traseu! | Simion Cristian

  29. M-a incantat sa acult un cantec din vremea tineretii.

    25 februarie 2011 la 9:41 am

  30. Eu am luat primele lectii de chitara in calasa I, iar primul cantec invatat a fost „A venit aseara mama”. Am plans o zi intreaga si mi-am promos ca niciodata in viata nu o ajung o „doamna cu multa carte” 🙂 M-am tinut de promisiune ! 🙂

    25 februarie 2011 la 10:42 am

  31. Pingback: Departe « Cristian Dima

  32. Pingback: Un blog cu năbădăi

  33. Pingback: Pentru tine, Lisa! (4) « Cristian Dima

  34. Pingback: Mărțișor « Un blog cu năbădăi

Lasă un răspuns către Cristian Dima Anulează răspunsul