Aventuri şi prostioare

Micul dejun

Mulţi copii fac mofturi la mâncare şi probabil că şi tu eşti unul dintre ei şi nu de puţine ori, cum aţi prins ocazia, aţi aruncat mâncarea la gunoi sau la animalul ce se bucura de fiecare dată, dând din coadă în semn de mulţumire sau lovindu-şi capul de genunchiul tău. Ei bine, nici Năbădăiosu` nu face excepţie de la această regulă, doar că el avea un stil aparte când făcea asta.

Năbădăiosu` avea, când era în clasa a doua şi a treia, ore de după-masa, iar mama care pleca în zori la servici, obişnuia să îi lase mâncarea pe masă, iar când se trezeşte micuţul să mănânce. Uneori îi lăsa însă ochiuri, iar plăcerea lui cea mai mare la un astfel de mic-dejun era să îşi înmoaie pâinea în gălbenuşul moale. Doar că, se trezea la două ore după ce mama lui plecase la lucru şi ouale erau reci, iar gălbenuşul era deja întărit. În situaţia asta el prefera să scape într-un fel sau altul de acest mic-dejun disgraţios. De aici începea un adevărat ritual ce începea prin căutarea unor foi de hârtie, apoi ouăle erau puse în prima hârtie şi împachetate cu grijă, până foaie se îmbiba cu uleiul rămas pe ouă. Apoi, urma cea de a doua hârtie şi apoi a treia, până când uleiul nu mai răzbea să treacă şi deci exclusă ruperea hârtiei. Desigur că nu o punea la coşul de gunoi pentru că infracţiunea comisă ar fi fost repede descoperită. O punea în ghiozdan şi în drum spre şcoală se oprea la un container destul de îndepărtat de blocul unde locuia. Aşa, credea el, nu va fi niciodată prins. Se uita cu atenţie în stânga şi în dreapta, apoi scotea secretos pachetul din ghiozdan şi îl azvârli în continer după ce se asigură că nimeni nu îl observă.

Într-un din zile, însă, Năbădăiosu` iasă din casă având itinerariul obişnuit spre şcoala, când în una dintre curbe îl întâlneşte pe tatăl lui. Încrezător însă pe puterea lui de a ascunde micul secret din ghiozdan, nu se îngrijorează prea tare de situaţie şi îşi acceptă pe părinte ca însoţitor până la şcoală, urmând să îşi ducă planul la bun sfârşit când se descotoroseşte de însoţitor. Părintele în conduce până la poarta şcoli unde, întâmplător în acelaşi moment apăruse şi învăţătoarea care luându-l de mână, îl conduse în clasă. Micuţul să luat apoi cu joaca şi ajuns în casă îşi aminti că nu scăpase de pachetul pus cu grija în ghiozdan. Încercă să se ascundă când începu să scoată caietele şi fără să fie descoperit, scoase pachetul pe care îl vârî în dulăpiorul de la birou, însă nu trecu foarte multe minute când apare mama cu o idee nouă.

– Ce ar fi să facem curăţenie în birou, copile?

– Păi e curăţenie, la ce să mai facem. Am făcut eu ordine!

– Ia să văd! Ce ordine este?

Micuţul încercă din răsputeri să o convingă prin vorbe pe mama lui că e ordine şi că nu mai trebuie să verifice, dar rămase fără sorţi de izbândă şi fu descoperit şi cu pachetul aşa de frumos învelit. Desigur şi-a primit pedeapsa, de atunci înainte era trezit să mănânce atunci când mama pleca la servici, de faţă cu ea. Singura lui consolare era că aşa poate să îşi înmoaie pita în gălbenuşul de ou.

Vă salut pe toţi: Andra PavelAchilianuAdiaAdrian VoicuAiucutaAlex Mazilu,Alexandru MarinAna Maria DeleanuAna Veronica Angela TocilăRokssana,ArcadiaMirela DrăganIncertitudiniCarmen (Vis şi realitate)Dictatura justiţiei,BuimaciiCamelyCarmen NegoiţăCati Lupaşcu, ConsiliuCălin HeraDaniel Urda,MoroşanuG1b2i3Raza de soareGiogiFlaviusGabriela SavitskyGabriela Neagu,Gabi IliesMirela PeteStropi de sufletTeo NegurăTheodoraSilavaracaldCELLA

Anunțuri

35 responses

  1. Pingback: Jean-Joseph Benjamin-Constant (10 iunie 1845 – 26 mai 1902), pictor si grafician francez « my heart to your heart

  2. Pingback: 28 de Legi Universale ale Succesului « Rokssana's Blog

  3. Bine ai revenit, nabadaiosule!
    Asa-i ca acum ai manca si oua reci, doar sa le gasesti gata facute? 🙂

    10 Iunie 2011 la 6:06 pm

  4. CARMEN

    Mai mai ce mai patanie! dar sa stii ca mamel au un simt aparte pentru descoperirea unor asemenea infractiuni. Si mie mi s-a întâmplat de multe ori! o data am spart o vaza de cristal si am hotarât sa o ascund în cel mai îndepartat raft al dulapuli. exact câteva minute mai tâtziu, mama a hotarât sa faca ordine în dulap! da da! mamele… Acum sunt si eu mama, dar râd cu pofta de câte ori descopar mici ascunzisuri :))
    Sa ai un weeken minunat!

    10 Iunie 2011 la 8:04 pm

  5. Hai să trăieşti şi bine ai revenit! 🙂

    10 Iunie 2011 la 8:29 pm

  6. Pingback: In atentia cititorilor si conducerii cotidianului.ro – Un ziarist care lucreaza la aceasta publicatie a preluat, fara sa specifice sursa, un articol de pe site-ul Starea Natiunii « Hai ca se poate!

  7. Pingback: Ai doua iubite. De unde ziceai ca esti? « Rokssana's Blog

  8. Pingback: Poveste de vis (37) « Teo Negură

  9. concluzia mea este că părinţii năbădăioşi erau ‘perfect adaptaţi’ dragii de ei 🙂

    11 Iunie 2011 la 12:09 pm

  10. Pingback: Neliniştitu' » Post Topic » Parcare à la Mary Poppins

  11. Pingback: Versuri rătăcite – Prietenul meu [pierdut], trandafirul… « Link-Ping

  12. haha, sunt faine amintirile de genul ăsta. cred că toți am fost cam năbădăioși și puțin mofturoși la mâncare 🙂

    12 Iunie 2011 la 6:22 pm

  13. Băiatul meu cel mare ascundea mâncarea, friptura , după frigider sau după aragaz. Cel mic nu se obosea să o facă dispărută. Nu ma-m supărat niciodată pe tema asta deoarece cu mine seamănă. Eu aruncam mâncarea pe ascuns de mama care, ca orice mamă care pe deasupra mai era și casnică, o găsea mereu.

    12 Iunie 2011 la 9:23 pm

  14. casuta cu amintiri e minunata! 😆

    12 Iunie 2011 la 9:38 pm

  15. Bine ca eram o mancacioasa , nu prea aveam nazuri la mancare ..

    14 Iunie 2011 la 12:04 pm

  16. Pingback: miercurea fara cuvinte- 7 (Wordless Wednesday) « Rokssana's Blog

  17. Pingback: Realităţi | Gabriela Savitsky

  18. Pingback: Ce poţi dărui? « Gabriela Elena

  19. Mi-a placut, iar ouale sunt foarte apetisante!

    1 Iulie 2011 la 7:44 pm

  20. Pingback: Misiune imposibilă: misiune îndeplinită! « Gabriela Elena

  21. Năbădăiosule, ouăle sunt bune şi de tras la ţintă dacă nu ai ştiut!!! (ce-i drept ouăle fierte nu cele prăjite!). Băieţii mei practicau sportul acesta de îndată ce la micul dejun rămâneau nesupravegheaţi. Măi şi sunt atât de gustoase totuşi ouăleeeee!

    10 Iulie 2011 la 11:42 am

  22. Pingback: În laminorul verii « Gabriela Elena

  23. ohohoooo, da cate oua! Eu n-am facut mofturi la mancare, mancam orice inafara de pastai. Nu le suport nici acum…

    13 Iulie 2011 la 11:09 am

  24. Nu ai fost cuminte!

    19 Iulie 2011 la 2:05 pm

  25. Muzica merge de minune cu amintirile din copilarie.
    Eu nu ma omoram cu ciorbitele, asa ca era destul de usor sa le vars in chiuveta.

    22 Iulie 2011 la 8:05 am

  26. Pingback: Recomandare | Raza mea de soare

  27. Pingback: Luminița de la capătul tunelului | Betivul de cuvinte

  28. Pingback: Miercurea fără cuvinte (1) | Betivul de cuvinte

  29. Pingback: Posibil blogroll | Amintiri din filumenie

  30. Foarte tare povestea…mi-a adus un zambet pe fata…totusi, prefer omleta! 🙂

    1 Septembrie 2011 la 3:42 pm

  31. Pingback: Codul bunelor mamifere | Călin Hera. PA-uri şi mirări

  32. Salut.Vreau sa te felicit pentru ca incurajezi campaniile ecologice. Am vazut ca ai pe blogul tau bannerul de la Umbrela Verde.
    Intr-o lume din ce in ce mai poluata, fiecare campanie ecologica conteaza. Noi incurajam recilclarea, reducerea poluarii, folosirea responsabila a resurselor, plantarea copacilor, depozitarea in siguranta a substantelor chimice si curatenia spatiilor verzi. Dintre toate acestea, ne axam pe incurajarea plantarii copacilor pentru ca ne dorim ca fiecare persoana sa aiba “copacul sau“. Prima campanie de plantare se numeste “Parcul Izvor prinde radacini“.
    Daca iti doresti ca in Romania sa fie plantati mai multi copaci, dar nu ai timp sa plantezi unul, poti sa ne sustii prin oricare dintre variantele de mai jos:
    1) Redactarea unui articol informativ care are legatura cu copacii sau ecologia.
    2) Publicarea unui articol pe blogul tau in care sa vorbesti despre campania noastra.
    3) Adaugarea unui link/banner pe blogul tau.
    Daca adaugi pe blogul tau unul dintre cele 10 bannere de pe pagina „schimb de link” vei primi in schimb un link la sectiunea “Sustinatori” si vei aparea aleator pe prima pagina in sectiunea “Bloguri Partenere”.
    Daca doresti sa apari permanent (pe prima pagina) la sectiunea “Ne sustin”, trebuie sa participi la una dintre campanile noastre de voluntariat sau sa donezi bani pentru plantarea unui copac (9 lei).
    Aceasta campanie este apolitica si este realizata de un grup de tineri care isi doresc sa schimbe mentalitatea celor care neglijeaza mediul incojurator. Participa si tu!

    24 Septembrie 2011 la 7:36 pm

  33. Pingback: Sărbători binecuvântate! « Gabriela Elena

  34. Pingback: Zâmbesc, deci exist | Călin Hera. PA-uri şi mirări

  35. Salve! :))

    17 Octombrie 2012 la 6:02 pm

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s