Aventuri şi prostioare

Posts tagged “emisiune pentru copii

Locul jucuriilor

Aflat la bunici, acolo unde nu am avut niciodată prea multe jucării, uruiam un mic cărucior, imaginându-mi că este o mașină, plimbându-l pe arterele de circulație inventate de mine pe covorul persan din sufragerie. Din când în când mai dădeam fuga la fereastră să priveasc picăturile ce loveau cu putere pervazul în speranța că îşi vor oprii zbuciumul şi vor face loc razelor de soare. Zăboveam acolo câteva clipe, iar apoi, dezamăgit, mă întorceam la micul cărucior şi mai inventam o poveste imitând tot soiul de situaţii făcând zarvă mare. Într-unul din momentele în care îmi aşezai amărât coatele pe marginea geamului şi capul în palme, bunica îşi făcu apariţia în sufragerie trecând repede spre camera din spate şi călcând taman pe mica jucărie, aflată în parcarea de pe marginea covorului. În acel moment căruciorul se zdrobi, bunica începu să suduie, iar eu să lăcrimez.

Călca-le-ar să le calce de jucării aici te-ai găsit să le laşi, se răsti bătrâna la copilul căruia nu îi prea păsa de durerea bunicii, ci de pierderea suferită.

– Acum nu mai am nici o jucărie? De parcă nu era destul rău că nu pot merge afară să mă joc cu Ioana…

– Să te înveţi minte să nu mai laşi jucăriile în drum.  Uite aici e locul jucăriilor, continuă femeia masându-şi piciorul lezat şi arătând spre colţul camerei. Ai înţeles! Că de nu scot asipratorul şi te învăţ eu minte.

Auzind numele invenţiei diabolice am dat agitat din cap în semn de aprobare şi apoi am alergat în cameră, ascunzându-mă sub plapumă unde îmi continuai plânsul cu lacrimile ce-mi curgeau cascade pe obraji. După un timp am auzit pe bunicul că se întorse de la servici şi căutând o oarecare alinare, am fugit înspre el, l-am cuprins de mâna şi l-am tras în sufragerie şi emoţionat, dar încă speriat de bunică îi zic dintr-o suflare:

Tata Nelu`, tata Nelu`… acolo e locul jucuriilor!

– Ce i-ai făcut la copil? Uite ce speriat e, iară l-ai amenințat cu aspiratorul? întrebă el cu o voce dojenitoare, făcându-mi cu ochiul, în timp ce eu continuam să îl strâng cu putere de mână. În sfârşit venise ocrotitorul meu acasă şi acum eram liniştit.

 

 

Vă salut și vă mulțumesc: Alex MaziluZinaMelamiGiana, Cristian DimaCati LupașcuArcadiaGabriela Elena,VirusverbalisBogdan OninMelicoviciGabitzuAndreea UngurianRokssanaBuimaciiDispecer,Link-PingZamfirWorld of Solitaire.

 

 


Mărțișor

Sunt un copil năbădăios,

Uneori sunt chiar sfios,

Alteori mai prăpăstios,

Și sunt… frumos.

 

Dar mai frumoasă în astă zi,

E primăvara cu ghiocei timizi,

Și-n piept mărțișoare mii,

Poartă fetele zglobii…

Vă doresc o primăvară frumoasă tuturor!

Ada PavelAchilianuAdrian VoicuAdelaAlex MaziluAltcersenin,  ArcadiaAna UscaAna VeronicaMirela DrăganBetivul de cuvinteBogdan OninBuimaciiCaiusCristian DimaCarmen NegoițăCammelyCati LupaşcuConsiliulCostin CombaDaniel UrdaDispecerFlavius ObeadăFlorin MoroşanGeorge Valah, Gabi123Gabriela ElenaGabriela NeaguGabriela Savitsky,Gând licitat,  GianaHaicasepoateHai la plimbareIoan UscaIulia Diana MihaiLa bulivarLaura DrihaLink PingLilick-AuftaktLoraMircea SumanMaria Popart,  Melami,Mesterul ManoleMirela PeteNăbădăiosuNice, , Pe fugaRedSkySecret,  RokssaanaSimion CristianStropi de sufletTheodoraUlise,UmografVaniaVerovers,Virtual KidVis si realitateWorld of SolitaireZamfir Turdeanu’Zolty.

 

 

 


Pac-pac

În zilele frumoase de vară, locul unde trestiile mângâiau valurile râului Mureş părea un loc numai bun de joacă. L-am botezat „Vietnam” împreună cu prietenii de la bloc şi cum prindeam ocazia eram acolo făcând mare zarvă, tulburând liniştea micilor viețuitoare de acolo şi a pescarilor neobosiți în așteptarea prăzii. Nini nu ne putea zări careva, pentru că mici cum eram ne pierdeam în desișul verde ce păzea o eventuală ieşire a apei din matcă. Ne jucam pac-pac cu pistoale sau mitraliere din plastic sau uneori chiar confecţionate din lemn sau imaginare. Într-una din zile, deşi îmi era interzis să mă joa pe malul Mureşului, să nu pățesc ceva, am intrat şi eu în hora jocului și am dispărut pe furiș din fața blocului. Îmi luasem cu mine noul pistol cu capse primit în dar de la tata şi doream cu tărie să îi impresioneze pe băieți. Începurăm jocul şi eu mă aflam în echipa americanilor ce porniră în căutarea bazei vietnameze. Vrând să îi iau prin suprindere, mi-a trecut prin cap o idee năstruşnică, adică să ocolesc tot pâlcul verde trecând foarte aproape de apă. Grăbindu-mă şi concentrându-mă să nu fiu descoperit, nu m-am mai uitat pe unde calc şi am alunecat nimerind taman cu fundul într-o groapă săpată de râu, pe când era mai nervos. Nu îi dădui prea mare importanţă şi mi-am continuat jocul ca şi cum nimic nu s-ar fi întamplat. După ce jocul luă sfârşit, am realizat că trebuie să mearg acasă şi nădragii meu sunt uzi leoarcă în fund. Hmmm, ce să fac eu să nu se prindă mama că am fost pe malul Mureşului? Am să mă furișez tiptil în baie şi am să-i vâr în maşina de spălat. Sigur nu o să îşi dea seama pe când se va apuca de spălat. Eram de altfel foarte priceput în a-mi ascunde urmele micilor năzbâtii pe care le făceam. Aşa făcusem şi cu cuţitul pe care l-am rupt şi apoi l-am ascuns bine încât trecuse mai bine de un an până a fost descoperit, fără să ştie cineva cum a ajuns acolo. Zis şi făcut. Am intrat în casă pe furiş şi m-am repezit spre uşa de la baie. Încântat că nu am fost observat, am avut și bafta de a găsi o pereche de pantaloni agățați în cui şi îi schimbai cu cei uzi, pe care i-am pus în maşina de spălat, după ce am scoas o grămadă de haine ca nu cumva nădragii mei să fie descoperiți. După o zi, mama simţi un miros îmbâcsit în baie şi scotoci în maşina de spălat, în căutarea vreunui dihor.

– Copileee! Iei bătaie! Ce e cu pantalonii ăştia uzi în maşină? De ce sunt uzi?

– Nu ştiu! S-au udat poate în maşină. De unde să ştiu eu, răspunse intrigat Năbădăiosu`.

– Dacă nu aş ştii cu ce te-am trimis ieri la joacă mă puteai fenta, dar ştiu. Ai fost la Mureş. Azi nu mai ieşi afară, primeşti pedeapsă.

Totuşi, nu am fost atât de dezamăgit pentru pedeapsa primită deoarece afară era o vreme ploioasă şi oricum nu puteam să mă joc afară, aşa că am revenit în camera mea şi mi-am continuat jocul cu maşinuţele pe covorul pe care imaginam tot soiul de artere rutiere. Am scăpat și de data asta!

Ada PavelAchilianuMiss-AdiaAdrian VoicuAletzuAlex MaziluAlexandru MarinAltcerseninAna CazacuAna Maria DeleanuAna UscaAna VeronicaAnca,AndreiAngela TocilăArcadiaMirela DrăganBețivul de cuvinte, Black Angel,Alexandru StoicaBogdan OninBuimaciiCristian DimaCaiusCammelyCarmenNegoițăCati LupașcuConsiliulCosmin ȘtefănescuCostin CombaCălin Hera,Daniel UrdaDispecerDispecerițaElena Marin AlexeFosileFlorin Moroșan,George ValahG1B2i3GabitzuGabriela ElenaGabriela IlieșGabriela Neagu,Gabriela SavitskyGazoricaGând LicitatFlaviusGianaGigi RusuGiuliaHai că se poateLaura DrihaLa bulivarIuliaIoan Usca, IncertidudiniZinaMaria Popart,MadiLuluLost AngelLoraLink PingLilick-AuftaktLeoMelicoviciNăbădăiosu.MihaelaMimiAlexandluMircea SumanMirela PeteMadi BusoiNiceAdela,Omlette du fromagePhotographisRebusacheRedskySebraSecret,MelamiSimion CristianStropi de sufletTheodoraUlise,UmografVaniaVeroversVis și realitateWorld of SolitaireZamfirZolty.


Îngrijorări

Era o zi toridă de vară şi fusei condamnat să mă joc singur în cameră căreia nu i-au lipsit niciodată jucăriile, motiv pentru care nu era însă o pedeapsă prea mare pentru min, deoarece îmi găseam mereu ocupaţie. De data aceasta, preferai să îl imit pe prezentatorul telejurnalului, boloborosind ce credeam că acesta spune. Mă aşezai turceşte în faţa televizorului în jurul orei amiezii, când, fiind zi de sâmbătă, era telejurnalul şi analizai discursul personajului din cutia TV. Mai făcusem asta şi cu alte ocazii, asta atunci când nu căutam în marginea ecranului să vadă dacă mai este cineva acolo, adică dacă mai urmează vreo ştire, camera trecând de obicei de la știrist la jurnalistul sportiv. Apoi îmi așezai câteva hârtii în faţă, aşa cum îl văzui pe magistrul prezentator şi începui să bolborosesc cuvinte de neînțeles. Din când în când se mai auzea numele conducătorului iubit şi a lui soţie, nume des vehiculat la vremea respectivă. Nu era o ştire în care să nu fie menţionat cel puţin de trei-patru ori.

În tot acest timp, mama se ocupa, ca de obicei în zilele libere, de treburile casnice. De data asta spăla geamul de la bucătărie. Printre îngăimările mele şi cele ale televizorului care avea de mult pureci, nesesizaţi de mine, se auzi o bufnitură puternică. Speriat alergai spre bucătărie, direcţia dinspre care venea sunetul, să vad ce s-a întâmplat. Mai mare îmi fu groaza când o văzui pe mama întinsă pe spate cu o grămadă de cioburi din fereastră peste ea şi în jurul ei. Pe lângă acestea un topor de spart oase stătea să cadă de pe bufet. Eu speriat începui să plângă îngrijorându-se de situaţia în care îmi găsi mama. Când văzui că mama e teafără şi nevătămată exclam cu şi mai mare îngrijorare şi mai multe şiroaie de lacrimi pe obraz:

Vai! Ce o să spună tăticu`, că ai spart geamul?

Îşi fac griji şi: AchilianuAda PavelAdrian VoicuAlex Mazilu,  Alecu RacoviceanuAltcerseninAna UscaAnca,  Arcadia, Blog SimpluBlogolumeaBuimaciiBetivul de cuvinte, Bogdan OninBlue CafeCaiusCammelyCarmen NegoiţăCati Lupaşcu, ConsiliuCristianCristian DimaCălin HeraCristian LisandruFlavius ObeadăFlorin Moroşan,Florina PacuraruGabi123Gabriela ElenaGabriela IlieşGabriela NeaguGabi SavitskyGând licitatGeorge Valah,  GianaIoan Sorin UscaIulia Diana MihaiLilickLink PingLoraMadiManole,   MelamiMirela PeteNabadaiosul,NiceAdelaPhotographisLaura DrihaRed SkySecretSe poateSimion Cristian,Stropi de sufletTeoTeo Negura, TheodoraUliseUmografVania,VeronicismeVis si realitateWorld of SolitaireZamfir Pop.

 


Regnul animal

Eram în cameră prins cu jocurile mele de copil, când atenția îmi fu acaparată de mica cutie cu imagini unde era o emisiune pentru copii despre animale. Înțelesei eu cum stă treaba cu familiile multor animale. Aflasem că iapa face familie cu calul, că scrofița este în relație amoroasă cu porcul, că iepurașul îi face curte iepuroaicei. Totuși, rămasei încurcat când veni vorba de vițeluși. Cui puteam să îi cer lămurire decât mamei spre care alergai într-o suflare, dornic de cunoaștere.

Mama era în bucătărie, pregătind prânzul pentru tata ce trebuia să apară din clipă în clipă de la serviciu. Ei îmi pregătisem în grabă întrebările și le dădui drumul fără să analizez prea mult.

– Mami, mami. Spune-mi și mie, dacă eu sunt vițel, înseamnă că tu ești vacă, nu?

– Da, puiule, răspunse mama puțin încurcată și surprinsă de întrebarea adresată cu multă seriozitate.

– Păi bine, bine. Dar tăticu? El ce îi? Bou sau taur.

În acea clipă, mama scăpase farfuria pe care o spăla, înapoi în chiuvetă, nepuntând să își ascundă uimirea și zâmbetul. Ezită să ofere un răspuns și se mulțumi să mă mustre.

– Vai, să nu cumva să te scapi cu perla asta tatălui tău, că nu știu cum ar putea reacționa, știind că tata e mai sensibil la vorbe.

Mă retrăsei în cameră și îmi continuai joaca, dar în mintea mea rămase pentru mult timp această nebuloasă.

Achilianu, Ada PavelAdrian VoicuAlex Mazilu,  Alecu RacoviceanuAltcerseninAna UscaAnca,  ArcadiaBlog SimpluBlogolumea,, BuimaciiBetivul de cuvinteBogdan OninBlue CafeCaiusCammelyCarmen NegoiţăCati LupaşcuCellaCosmin ŞtefănescuChat NoirCristianCristian DimaCălin HeraCCristian LisandruDaurelDeceneuDaniel UrdaDoar cuvinteDoina PopescuDoza de poezieFlavius ObeadăFlorin Moroşan,Florina PacuraruFloryGabi123GabitzuGabriela ElenaGabriela IlieşEOGabriela NeaguGabi SavitskyGând licitatGeorge Valah,  GianaGeaninaHai la plimbare,Ioan Sorin UscaIulia Diana Mihai,  Joaca de-a mineLady ALilickLink PingLoraMadiManole,  Maria BarbuMaria Popart,  MelamiMikaMircea SumanMirela PeteNabadaiosul,NiceAdelaPhotographisPavaj de sufletRed SkySecretSe poateSimion Cristian,Stropi de sufletTeoTeo NeguraTheodoraUliseUmografVania,VeronicismeVis si realitateWorld of SolitaireZamfir PopZamfir Turdeanu’ şi Ziarul de la cinci.