Aventuri şi prostioare

Posts tagged “jocuri electronice

Locul jucuriilor

Aflat la bunici, acolo unde nu am avut niciodată prea multe jucării, uruiam un mic cărucior, imaginându-mi că este o mașină, plimbându-l pe arterele de circulație inventate de mine pe covorul persan din sufragerie. Din când în când mai dădeam fuga la fereastră să priveasc picăturile ce loveau cu putere pervazul în speranța că îşi vor oprii zbuciumul şi vor face loc razelor de soare. Zăboveam acolo câteva clipe, iar apoi, dezamăgit, mă întorceam la micul cărucior şi mai inventam o poveste imitând tot soiul de situaţii făcând zarvă mare. Într-unul din momentele în care îmi aşezai amărât coatele pe marginea geamului şi capul în palme, bunica îşi făcu apariţia în sufragerie trecând repede spre camera din spate şi călcând taman pe mica jucărie, aflată în parcarea de pe marginea covorului. În acel moment căruciorul se zdrobi, bunica începu să suduie, iar eu să lăcrimez.

Călca-le-ar să le calce de jucării aici te-ai găsit să le laşi, se răsti bătrâna la copilul căruia nu îi prea păsa de durerea bunicii, ci de pierderea suferită.

– Acum nu mai am nici o jucărie? De parcă nu era destul rău că nu pot merge afară să mă joc cu Ioana…

– Să te înveţi minte să nu mai laşi jucăriile în drum.  Uite aici e locul jucăriilor, continuă femeia masându-şi piciorul lezat şi arătând spre colţul camerei. Ai înţeles! Că de nu scot asipratorul şi te învăţ eu minte.

Auzind numele invenţiei diabolice am dat agitat din cap în semn de aprobare şi apoi am alergat în cameră, ascunzându-mă sub plapumă unde îmi continuai plânsul cu lacrimile ce-mi curgeau cascade pe obraji. După un timp am auzit pe bunicul că se întorse de la servici şi căutând o oarecare alinare, am fugit înspre el, l-am cuprins de mâna şi l-am tras în sufragerie şi emoţionat, dar încă speriat de bunică îi zic dintr-o suflare:

Tata Nelu`, tata Nelu`… acolo e locul jucuriilor!

– Ce i-ai făcut la copil? Uite ce speriat e, iară l-ai amenințat cu aspiratorul? întrebă el cu o voce dojenitoare, făcându-mi cu ochiul, în timp ce eu continuam să îl strâng cu putere de mână. În sfârşit venise ocrotitorul meu acasă şi acum eram liniştit.

 

 

Vă salut și vă mulțumesc: Alex MaziluZinaMelamiGiana, Cristian DimaCati LupașcuArcadiaGabriela Elena,VirusverbalisBogdan OninMelicoviciGabitzuAndreea UngurianRokssanaBuimaciiDispecer,Link-PingZamfirWorld of Solitaire.

 

 


Broaştele ninja

Primeam de la părinţi în fiecare dimineaţă, când plecam la şcoală un sandwich şi ceva bănuţi ca să îmi mai cumpăr un suc sau un corn de la magazinul din curtea şcolii. Magazin administrat de profesorul de istorie. În ciuda faptului că de la şcoală până acasă cu paşi normali se făceau cam zece minute, eu făceam mereu mai mult de jumătate de oră.

– Iar ai întârziat! Te aşteptăm cu mâncare caldă şi tu întârzii. Unde ai stat? răsuna vocea tatălui.

– Păi am venit cu Alin şi ne-am oprit pe la consignatia şi ne-am mai uitat la jucării şi uite de aia am întârziat, venea răspunsul meu, destul de liniştit. Ştiam că Alin, complicele meu şi vecin de scară, are aceeași variantă de răspuns.

Povestea a continuat şi în zilele următoare, scuza fiind aceeași, uneori uşor nuanțată de o ploaie de care ne-am ascuns prin alte magazine. Uneori, întârzierea era destul de mare, încât părinţii au început să se îngrijoreze. Bănuind minciuna, dar fără să aibă vreo dovadă, tata m-a luat la interogatoriu.

– Copile, mie nu îmi plac minciunile. Spune-mi unde ai fost?

– Păi ţi-am zis. La consignatia şi ne-am plimbat, susţineam eu sus şi tare.

– În fiecare zi la consignaţia. Nu te cred? De fapt eu ştiu că tu ai fost altundeva.

– Nu! Nu am fost în altă parte. Întreabă-l pe Alin că a fost cu mine.

– Alin a fost cu tine în altă parte. Mi-a spus cineva.

– Cine ţi-a spus? Cine?

– Deci ai fost în altă parte.

– Nu.

– Bine. Dacă nu recunoști vei fi pedepsit. Dacă recunoşti te las la joacă.

– Am fost… la broaşte, începu copilul să mărturisească podidindu-l lacrimile.

– La ce broaşte, mă?

– La jocurile electronice de la popice. Cu broaştele ninja.

– Păi eu de aia îţi dau bani? Să te duci la jocuri? întrebă părintele furios şi îi aplică o corecţie pălmuindu-i obrazul.

Pentru prima dată în viaţa lui primisem o palmă şi frecându-mi faţa an promis tatălui că nu mai face niciodată aşa ceva. De fapt această primă palmă pe care am primit-o a fost şi ultima, dar o ţin minte toată viaţa.

AchilianuAdrian VoicuAlex MaziluAdelaAltcerseninAna CazacuBogdan OninBuimacii,CammelyVeronicismeVaniaMelamiMirela PeteCaiusHaicăsepoateIoan Sorin UscaLink-PingVeroVersG1B2I3, World of Solitaire.