Aventuri şi prostioare

Pac-pac

În zilele frumoase de vară, locul unde trestiile mângâiau valurile râului Mureş părea un loc numai bun de joacă. L-am botezat „Vietnam” împreună cu prietenii de la bloc şi cum prindeam ocazia eram acolo făcând mare zarvă, tulburând liniştea micilor viețuitoare de acolo şi a pescarilor neobosiți în așteptarea prăzii. Nini nu ne putea zări careva, pentru că mici cum eram ne pierdeam în desișul verde ce păzea o eventuală ieşire a apei din matcă. Ne jucam pac-pac cu pistoale sau mitraliere din plastic sau uneori chiar confecţionate din lemn sau imaginare. Într-una din zile, deşi îmi era interzis să mă joa pe malul Mureşului, să nu pățesc ceva, am intrat şi eu în hora jocului și am dispărut pe furiș din fața blocului. Îmi luasem cu mine noul pistol cu capse primit în dar de la tata şi doream cu tărie să îi impresioneze pe băieți. Începurăm jocul şi eu mă aflam în echipa americanilor ce porniră în căutarea bazei vietnameze. Vrând să îi iau prin suprindere, mi-a trecut prin cap o idee năstruşnică, adică să ocolesc tot pâlcul verde trecând foarte aproape de apă. Grăbindu-mă şi concentrându-mă să nu fiu descoperit, nu m-am mai uitat pe unde calc şi am alunecat nimerind taman cu fundul într-o groapă săpată de râu, pe când era mai nervos. Nu îi dădui prea mare importanţă şi mi-am continuat jocul ca şi cum nimic nu s-ar fi întamplat. După ce jocul luă sfârşit, am realizat că trebuie să mearg acasă şi nădragii meu sunt uzi leoarcă în fund. Hmmm, ce să fac eu să nu se prindă mama că am fost pe malul Mureşului? Am să mă furișez tiptil în baie şi am să-i vâr în maşina de spălat. Sigur nu o să îşi dea seama pe când se va apuca de spălat. Eram de altfel foarte priceput în a-mi ascunde urmele micilor năzbâtii pe care le făceam. Aşa făcusem şi cu cuţitul pe care l-am rupt şi apoi l-am ascuns bine încât trecuse mai bine de un an până a fost descoperit, fără să ştie cineva cum a ajuns acolo. Zis şi făcut. Am intrat în casă pe furiş şi m-am repezit spre uşa de la baie. Încântat că nu am fost observat, am avut și bafta de a găsi o pereche de pantaloni agățați în cui şi îi schimbai cu cei uzi, pe care i-am pus în maşina de spălat, după ce am scoas o grămadă de haine ca nu cumva nădragii mei să fie descoperiți. După o zi, mama simţi un miros îmbâcsit în baie şi scotoci în maşina de spălat, în căutarea vreunui dihor.

– Copileee! Iei bătaie! Ce e cu pantalonii ăştia uzi în maşină? De ce sunt uzi?

– Nu ştiu! S-au udat poate în maşină. De unde să ştiu eu, răspunse intrigat Năbădăiosu`.

– Dacă nu aş ştii cu ce te-am trimis ieri la joacă mă puteai fenta, dar ştiu. Ai fost la Mureş. Azi nu mai ieşi afară, primeşti pedeapsă.

Totuşi, nu am fost atât de dezamăgit pentru pedeapsa primită deoarece afară era o vreme ploioasă şi oricum nu puteam să mă joc afară, aşa că am revenit în camera mea şi mi-am continuat jocul cu maşinuţele pe covorul pe care imaginam tot soiul de artere rutiere. Am scăpat și de data asta!

Ada PavelAchilianuMiss-AdiaAdrian VoicuAletzuAlex MaziluAlexandru MarinAltcerseninAna CazacuAna Maria DeleanuAna UscaAna VeronicaAnca,AndreiAngela TocilăArcadiaMirela DrăganBețivul de cuvinte, Black Angel,Alexandru StoicaBogdan OninBuimaciiCristian DimaCaiusCammelyCarmenNegoițăCati LupașcuConsiliulCosmin ȘtefănescuCostin CombaCălin Hera,Daniel UrdaDispecerDispecerițaElena Marin AlexeFosileFlorin Moroșan,George ValahG1B2i3GabitzuGabriela ElenaGabriela IlieșGabriela Neagu,Gabriela SavitskyGazoricaGând LicitatFlaviusGianaGigi RusuGiuliaHai că se poateLaura DrihaLa bulivarIuliaIoan Usca, IncertidudiniZinaMaria Popart,MadiLuluLost AngelLoraLink PingLilick-AuftaktLeoMelicoviciNăbădăiosu.MihaelaMimiAlexandluMircea SumanMirela PeteMadi BusoiNiceAdela,Omlette du fromagePhotographisRebusacheRedskySebraSecret,MelamiSimion CristianStropi de sufletTheodoraUlise,UmografVaniaVeroversVis și realitateWorld of SolitaireZamfirZolty.

Anunțuri

24 responses

  1. Vai Cristi, tu mai ai un blog!! eu aprobam ping-urile din moderare dar eram convinsă că-i unul şi acelaşi blog! pfffffff! de ce nu zici? 😀

    26 Februarie 2011 la 1:30 am

    • Hihi… l-am lăsat pe Năbădăios de capul lui :)) E mai bine așa, numa că e cam putoare și tot eu scriu :))

      26 Februarie 2011 la 1:33 am

  2. 😆 de-acum ştiu sigur ce voi face: după ce intru la tine pe blog, intru şi la el! am zis!

    26 Februarie 2011 la 1:57 am

  3. Măi, bag seama că ai fost un fel de Nică a lui Ștefan a Petrei, doar numele apei care traversa așezarea era altul: Mureș în loc de Ozana. 🙂
    Te mai așteptăm!

    26 Februarie 2011 la 7:34 am

  4. Pingback: Întâmplare simplă « Ioan Usca

  5. Cu Năbădăiosu’, păţeşti cum păţesc eu cu Ulise: tot eu trebuie să scriu şi pe blogul lui. Doar că Ulise nu-şi udă pantalonii!

    26 Februarie 2011 la 9:02 am

  6. Pingback: Copacii « VeroVers

  7. Pingback: Promo – Palatul Vrăjitoarei – episodul 16 « Link-Ping

  8. Bine te-am regăsit, tizule! Un final de săptămână cât mai bun să ai! Doamne, ce mai mergeam la scăldat, la gârlă, şi câte războaie nu puneam şi noi la cale! Ca toţi copiii, de altfel. Până şi de-a războiul stelelor ne jucam, inventam tot felul de situaţii etc. Când eram mai mici, confecţionam toată ziua la „invizibile” sau „invizoace” şi trăgeam după fete. Bine că nu ne-am scos ochii. Frumoase vremuri. Asta îmi place cel mai mult la acest blog al Năbădăiosului – ne întoarcem în trecut, în copilăria pe care nu o vom uita niciodată…

    Gânduri bune, Cristiane!

    26 Februarie 2011 la 1:49 pm

    • Noi le ziceam „goioabe” și da… bine că nu ne-am scos ochii.. Mai ales că mai veneau mai derbedei ca noi și le-au inventat pe cele cu ace… Dar copilăria rămâne cu amintiri frumoase… Sfârșit de săptămână cu multă iubire, dragii mei!

      26 Februarie 2011 la 5:58 pm

  9. Pingback: Neliniştitu' » Post Topic » Foicică de mohor, am blogu’ numa’ umor!

  10. Pingback: Inocentul – 13 | Caius

  11. Cristi(nabadaiosule) , mi-ai adus aminte de copilarie!Multumesc!

    27 Februarie 2011 la 8:32 am

  12. Pingback: INDIFERENŢĂ CUTREMURĂTOARE | Madi şi Onu Blog

  13. Ce vremuri frumoase! 🙂
    PS: sunt curioasa daca tu ai sa-ti lasi copilul sa se joace pe malul Muresului (sau al Cibinului)?! :))

    27 Februarie 2011 la 3:43 pm

  14. Pingback: El Mârţan « VeroVers

  15. Ha ha ha! Ai scapat ieftin baiete!Si ai mai fost si norocos cu ploaia aia 🙂

    28 Februarie 2011 la 11:16 am

  16. Pingback: Iubesc…luna februarie ! » Blogu' unui Gând licitat -

  17. haha, ce de amintiri… că tot la Mureș mergem și eu… și făceam de toate și noi, cu bune și rele. bine că nu le știau părinții pe toate, că riscau să facă atac de inimă 🙂

    1 Martie 2011 la 2:45 am

  18. Cand esti copil, crezi ca totul este de drept al tau. Aici intervin parintii, ne tempereaza. Cu totii am plecat pe furis de acasa și nimic nu era mai palpitant, simteam ca i-am invins pe parinti. Ce frumos era

    3 Martie 2011 la 3:35 pm

  19. Pingback: zelist | Amintiri din filumenie

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s